Curs 18. Conştiinţa şi cultura juridică

Curs 18. Conştiinţa şi cultura juridică

1. Noţiunea şi conţinutul conştiinţei juridice

Conştiinţa juridică este unul din elementele componente ale sistemului juridic al societăţii, care determină existenţa dreptului obiectiv (pozitiv) şi a raporturilor juridice.

Structura conştiinţei juridice implică:

1. ideologia juridică este componenta conştiinţei juridice ce întruneşte ideile, cunoştinţele juridice, convingerile şi reprezentările raţionale privind fenomenul (realitatea) juridică a societăţii. Ideologia juridică se configurează sub acţiunea politicii legislative a statului, doctrinei juridice, instruirii juridice, ş.a. factori politic, economic, naţional, internaţional.
2. psihologia juridică este componenta afectivă a conştiinţei juridice ce include stările sufleteşti (emoţii, sentimente, aprecieri etc.) prilejuite de fenomenul juridic al societăţii sau în raport cu acesta.

Distingem elementele intrinseci ale conştiinţei juridice (ideologia juridică şi psihologia juridică), precum şi elementele extrinseci, de comportament (licit, ilicit).

— Conduita licită este efectul implicit al gradului avansat de ideologie juridică şi psihologie juridică adecvată a membrilor societăţii.

-Conduita ilicită este efectul implicit al gradului insuficient de ideologie juridică şi psihologie juridică a membrilor societăţii, manifestată în raport cu normele juridice în vigoare.

2. Funcţiile conştiinţei juridice

Funcţiile conştiinţei juridice sânt direcţiile şi modalităţile de manifestare intrinsecă şi extrinsecă a conştiinţei juridice individuale, de grup, sociale.

1. funcţia de cunoaştere— cunoaştere (cognitivă) este procesul raţional de cunoaştere a fenomenului juridic al societăţii, în special a dreptului obiectiv şi practicii juridice, implică acumularea, analiza şi prelucrarea unui anumit volum de informaţie, date juridice de către individ, grup, societate în ansamblu.
2. funcţia de apreciere — apreciere (evaluare, valorizare) este procesul de evaluare subiectivă, a fenomenului juridic al societăţii, în special a dreptului obiectiv, a practicii juridice.
3. funcţia de reglementare (normativă) este exteriorizarea conştiinţei juridice individuale, de grup, în cadrul raporturilor juridice. În aspect pozitiv, funcţia normativă a conştiinţei juridice se manifestă în procesul realizării dreptului de către destinatari, executarea obligaţiilor juridice, exercitarea drepturilor subiective. Funcția de reglementare a conştiinţei juridice, în aspect negativ, se manifestă prin încălcările de drept, prin conduita activă sau pasivă ilicită a indivizilor şi grupurilor.

4. Conceptul de cultură juridică

Deformările conştiinţei juridice sânt abaterile conştiinţei juridice, care se constată în urma acţiunii factorilor nefavorabili asupra ei.

Deformările conştiinţei juridice sânt:

1. profesionale — consecinţa unor factori nocivi profesionali;
2. represive – aplicarea conştientă a violenţei faţă de populaţie de către reprezentanţii organelor de drept;
3. criminale – atitudinea tolerantă a reprezentanţilor organelor de drept faţă de încălcările de drept şi săvârşirea faptelor ilicite.

Defectele conştiinţei juridice sânt neajunsurile conştiinţei juridice, care ne arată un grad insuficient de maturitate a acesteia.

 Defectele conştiinţei juridice sânt:

1. Nihilismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în atitudinea negativă faţă de drept .
2. Fetişismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în atitudinea exagerată faţă de autoritatea legii şi recunoaşterea forţei coercitive a dreptului.
3. Idealismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în atitudinea exagerată faţă de dreptăte şi absenţa activismului juridic.
4. Relativismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în conştientizarea caracterului relativ al dreptului.
5. Subiectivismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în atitudinea unilaterală faţă de prevederile legale: acceptarea drepturilor subiective şi neglijarea îndatoririlor juridice.
6. Infantilismul juridic este un defect al conştiinţei juridice care se manifestă în cunoaşterea insuficientă a dreptului şi atitudinea neadecvată (infantilă) faţă de fenomenul juridic.

            Cultura juridică este o varietate a culturii generale, care constă în posedarea cunoştinţelor juridice cu privire la realitatea juridică a societăţii şi în valorizarea dreptului.

Cultura juridică poate fi examinată ca un sistem constituit din subsisteme: 

-cultura conştiinţei juridice implică intuiţia juridică, ce permite de a distinge admisibilul de inadmisibil, cunoştinţele, reprezentările şi convingerile juridice;

— cultura conduitei licite implică orientări juridice adecvate, un anumit nivel de activism juridic, care-i permit individului să acumuleze şi să valorifice cunoştinţe şi deprinderi juridice;

 — cultura legiuitorului implică cultura legiferării;

 — cultura justiţiabilului implică cultura actului de justiţie;

 — cultura agenţilor de aplicare a dreptului implică cultura activităţii de aplicare a dreptului de către organele competente ale statului.

 În dependenţă de grad (nivel), distingem:

1. cultură juridică comună, denotă lipsa cunoştinţelor şi deprinderilor juridice, având caracter neprofesional;
2. cultură juridică profesională este caracteristică juriştilor şi denotă cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice adecvate în domeniul dreptului;
3. cultură juridică ştiinţifică (doctrinală) denotă un nivel avansat de pregătire teoretică.

 Cultura juridică, îndeplineşte mai multe funcţii:

1. Funcţia de cunoaştere (cognitivă) implică asimilarea patrimoniului cultural-juridic autohton şi al ţărilor străine;
2. Funcţia de reglementare implică realizarea normelor juridice sub forma respectării, executării şi aplicării de către destinatari;
3. Funcţia de valorizare (normativă) implică autoevaluarea şi evaluarea conduitei individuale, a activităţii organelor publice prin prisma prevederilor normelor dreptului pozitiv;
4. Funcţia comunicativă implică armonizarea interesului privat cu cel public, în procesul comunicării şi instruirii juridice;
5. Funcţia de prognozare implică tendinţele de dezvoltare a legislaţiei şi aplicării dreptului, problemele de consolidare a legalităţii şi ordinii de drept. După nivel, titulari şi funcţii, observăm că cultura juridică este strâns legată de conştiinţa juridică, mai mult ca atât, cultura juridică se bazează pe conştiinţa juridică. Cultura juridică este o categorie juridică mai largă decât conştinţa juridică, deoarece înglobează nu numai elementele ideologic şi psihologic, dar şi calitatea legiferării şi aplicării dreptului, tehnica juridică, eficienţa legislaţiei etc.