Curs 2. Principiile logicii
Corectitudinea gîndirii este o însuşire ,a gîndirii subiectului concret care foloseşte reguli,legi,principii în actele raţionale sau ajunge la concluzii cert adevărate , în baza intuiţiei. Gîndirea e corectă cînd ea se bazează pe reguli care permit din premise adevărate să obţine concluzii adevărate.
Principiile fundamentale pentru gîndire sunt:
1)Claritate, precizie, caracter bine determinat.
2)Coerentă(consistentă)
3)Consecventă,capacitate de decizie riguroasă.
4)Fundamentare sau justificare.
Principiul identităţii a fost formulat în antichitate de Aristotel . Pornim de la ideea că lumea lucrurilor sensibile ideală cît şi cea ideală a cunoştinţelor se află în permanent schimbare, dar şi în relativă stabilitate. Şi pentru ca gîndirea noastră să fie stabilă ,dar nu fluidă ,s-a accentuat momentul de stabilitate prin principiul identităţii.
Momentele invariabilităţii, adică lucrurile într-o anumită periodă lucrurile totuşi sunt relative stabile. Deşi,totul de schimbă şi se tranformă,acest tot este relativ invariabil în anumite momente temporare. Adică orice obiect material sau ideal , deşi se schimbă, în anumite perioade temporale sunt invariabile. În acelaşi timp şi sub acelaşi raport , orice obiect (lucru,fenomen,proces) şi orice gînd despre obiect este ceea ce este şi nu alt ceva.
Furtul ca infracţiune (gen) are două note esenţiale specifice fixate în partea specială a codului Penal ,ca sustragerea bunului străin, pe ascuns. (nu poate fi confundat, cu cumpărare, cu împrumut).
Principiul are două restricţii : 1.în acelaşi timp (lucrul este ceea ce este şi nu alt ceva).
2.sub acelaşi raport (sub acelaşi raport el rămîne ceea ce este).
Principiul identităţii interzice de a identifica diversitatea şi a diversifica identitatea.
Principiul identităţii se aplică în :
a)calificarea faptelor – pentru a califica o anumită faptă juridică ţinem cont de acest principiu.
b) are loc indentificarea anumitor norme esenţiale pentru fapta respectivă.
Încălcarea principiului identităţii se face prin falsificare .
Are două aspecte : 1.Ontologic (Ontic) (se refereră la lucruri sensibile,la realitate)
- Logic cu privire la gînduri (se referă la gînduri).
Sofisme :
Echivocaţie – este eroare provocată de omonimie (adică de folosirea unor termeni cu sensuri diferite).
Amfibolia – o eroare ce apare în cazul în expresia verbal este ambiguă din cauza nerespectării regulilor sintactice.
Accentuare diferită – accentul este o eroare cînd nu se pune corect.
Principiul non-contradicţiei .În acelaşi timp şi sub acelaşi raport două propoziţii contrare nu pot fi adevărate ,dar pot fi false. Sub acelaşi raport două lucruri diferite nu pot avea aceeaşi interpretare.
Şantajul este considerat ca infracţiune contra patrimoniului, în alte ţări se consideră infracţiune contra persoanei
-Nu se admit contradicţii în acelaşi articol.
-Nu se admit contradicţii în acelaşi cod între articole.
-Nu se admit contradicţii între Cod Penal şi Constituţie.
Principiul terţului exlus .Principiul formulat de Aristotel, care provoacă nedumeriri logicienilor, deoarece nu se aplică la mulţimi definite şi are caracter limitat. În acelaşi timp şi sub acelaşi raport două propoziţii contradictorii nu pot fi false. În acelaţi timp şi sub acelaşi raport ,orice propoziţie este sau adevărată, sau falsă , sau acceptată, sau neacceptată într-un sistem de propoziţii a treia posibilitate este exclusă. Din două judecăţi contradictorii una e neapărat adevărată, fiindcă a treia posibilitate nu există. În cazul cînd numărul alternativelor sunt limitate sau complete , trebuie să avem n+1 .
Principiul raţiunii suficiente a fost formulat prin determinism , că orice schimbare în natură este determinată de ceva. “Ex nihilo nihil fit”- din nimic nimic nu se face.
Principiul raţiunii suficiente asigură nu atît corectitudinea gîndirii ,cît întemeierea ei .
Principiul raţiunii suficiente
Aspectul ontic – se refereră la lucruri sensibile,la realitate.
Aspectul logic — logic cu privire la gînduri
Dacă omul are febră, înseamnă că omul este bolnav . (cum este condiţie suficientă, trebuie să survină rezultatul necesar, în caz contrar fundamentarea e falsă)
Omul febră nu are, dar e bolnav.
Dacă (PàQ) = (QàP)
InfoDrept 